Ce mai faci?

Esti bine?

De cand nu ai mai stat de vorba cu tine si de cand nu ai mai fost sincer cu persoana ta, sa recunosti intradevar daca esti bine? Daca stii sa fericit? Care a fost ultimul lucru pe care l-ai facut si ai avut zambetul ala tamp pe fata, de copil naiv?

Vreau sa invat sa privesc in adancul sufletului tau, sa pot sa patrund in mintea ta, sa-ti inteleg ideile si bataile de inima, pulsul cand iti trece fericirea prin vene, vreau sa invat fericirea. Am tot auzit ca intai trebuie sa inveti cum sa fii tu singur fericit, pentru a putea ca lumea din jurul tau sa te vada asa si sa nu depinzi de fericirea altora.

Oamenii din jurul meu ma percep o persoana fericita, insa eu nu sunt nici la jumatatea drumului. Sa-nteleg faptul ca ei nu ma cunosc sau stiu sa mimez atat de bine simplitatea asta numita "fericire"?

De ce ti-e frica sa inaintezi in viata si stagnezi la nivelul peste care stii ca poti sa treci? Stii ca iti poti intrece orice limita impusa, ca totul este in vointa ta, insa in continuare te blochezi la aceleasi discutii si idei, le repeti sperand ca se va rezolva totul de la sine.

NU.

Nimic nu se rezolva de la sine. Timpul, da, le rezolva pe toate, dar nu are super-puteri. El are doar acele ceasului, secundele si minutele sunt la tine. Foloseste-le sau iroseste-le.

Invata sa zambesti fara sa mimezi, invata ce este fericirea si continua sa iti depasesti limitele!

I'm back!

Hugs.




Stii cum e sa te intelegi cu cineva din priviri? Sa nu mai fie nevoie sa scoti un cuvant si totusi sa va conectati atat de bine si sa mergeti pe acelasi drum? Sa luptati impreuna.

As vrea sa stiu, sa descopar, sa ma descopar, sa evoluez si sa lupt.

Inca de cand sunt mica mi-am dorit sa am cafeneaua mea, sa am succes in cariera, sa pot sa ma afirm, sa am aceasta oportunitate. Mi-am dorit si imi doresc in continuare mai mult de la viata, insa ajung in acel punct cand ma intreb: "Ce inseamna mai mult?".

Inca nu realizez daca sunt prea tanara sau deja a trecut prea mult timp, fiindca simt ca sunt mereu contra-timp. Contra-timp pentru ceea ce urmeaza si pentru ceea ce deja intampla, acum.

Mi-am dorit sa scriu din ce in ce mai mult, insa nu am avut timp, nu vreau ca restul lucrurilor sa fie lasate in voia timpului, de aceea m-am intors la o parte din mine, la "lost-ul meu in Amsterdam", la oaza mea de liniste. Voi lasati timpul sa decida pentru voi? Va dati seama de lucrul acesta pe moment?

Si cand ma gandesc ca 2017 trebuia sa inceapa altfel! Nu asa, ci altfel!

Revin! :)