Lost in Amsterdam

11.01.2018

 Îmi doresc o lume mai fericită


Acum foarte puțin timp am început să înțeleg anumite lucruri. N-aș vrea să spun că le-am învățat odată cu vârstă, pentru că încă mai am mult de "crescut", însă poate am început să fiu mai atentă la ce se întâmplă în jurul meu.



 Mai exact:



 Am realizat că nu trebuie să aștepți o săptămâna întreagă pentru 2 zile libere, timp în care să te plângi cât de nașpa îți sunt zilele la serviciu, nu ai timp să faci nimic, ai multă treabă, ești stresat etc.

 Nu trebuie să te plângi în fiecare luni dimineață că "pffff, iar e luni!!". Logic. Era o glumă pe net:

 "Ce te așteptai să fie, Duminică Jr.?" :)))



 Până de curând, făceam și eu la fel. Mă plângeam, așteptam weekend-ul să fac anumite lucruri, nu-mi plăcea să mă trezesc de dimineața (nici acum nu-mi place, dar mă obișnuiesc cu ideea) și când scăpam de la serviciu, mă gândeam că oricum s-a dus ziua și nu mai am ce să fac. Vine weekend-ul, am timp! Așa că, într-o dimineață, de luni, bineînțeles, m-am dus super entuziasmată la muncă, eram cu zâmbetul pe buze, mă simțeam bine și m-am hotărât să schimb atitudinea, felul de a gândi și ideea de a mai "aștepta" pentru ceva bun.



 Spre uimirea mea, sau poate nu, am văzut că este greu să aduci o așa fericire și să nu fie, oarecum, pusă sub semnul întrebării. Eu eram cu adevărat optimistă și chiar eram curioasă cum se va vedea. Reacțiile au fost de uimire sau că mă mint singură. Chiar dacă m-aș fi mințit singură, dacă o să continui așa, la un moment dat o să mă și cred, nu?! :))



 Sunt conștientă că sunt destule probleme în lumea asta, avem motive să stăm triști, încruntați și îngândurați, însă de ce să facem asta, când putem să zâmbim?! Putem să facem orice activitate ne dorim și în timpul săptămânii, totul ține de noi și de alegerile noastre sau de modul nostru de organizare. Putem să îmbrățișăm ziua de luni și să ne bucurăm de o nouă zi din viață noastră, fără să părem niște ciudați. Poți să cânți în mașină, stând la semafor, la 7 dimineața, fără să se uite cineva la tine ca la un nebun. Poate că așa vom fi mai puțin stresați, lumea va deveni mai bună și mai deschisă la lucruri frumoase și vom vedea zilele mult mai clar.

21.12.2017

Traditia continua


Intotdeauna am fost de parere ca o prietenie rezista, indiferent de circumstante.

Si da, prietenia noastra este dovada vie ca rezista, indiferent de distanta, de stare, de cat de bine sau de rau ne este. Voi continua traditia sa scriu "cartea" despre tine. Despre cat de mult inseamna ca suntem aproape, chiar daca nu fizic, dar in suflete ne avem tot timpul.



Mi-ai fost alaturi si ai ras impreuna cu mine, m-ai sustinut in cele mai bune decizii, m-ai incurajat si mi-ai dat putere sa trec peste ceea ce credeam ca o sa ma doboare. Este atat de personal tot ce am experiementat impreuna, incat nu si-ar mai avea rostul cuvintele, dar uneori, trebuie sa le spunem, chiar daca stim tot ce am facut una pentru cealalta, chiar daca stim ca e o prietenie for a lifetime.

Este o zi speciala si o s-o petrecem asa cum se cuvine si mai tarziu, cand vom fi una langa cealalta!

Nu-ti doresc doar pentru ca e ziua ta, iti doresc pentru ca meriti, pentru ca esti cea mai ambitioasa, puternica si sufletista fata pe care o stiu. Pentru ca nu te-ai dat inapoi de la nimic si ti-ai urmat calea si o faci in continuare si pentru ca spui lucrurilor pe nume. Nu multi stiu sa aprecieze, dar nu-ti pasa. Eu apreciez asta la tine! Te apreciez pe tine!

O sa fiu intotdeauna langa tine, cum pot, cum ne permite timpul si spatiul, dar sunt acolo!

Love you!

Traditia continua!

L A M U L T I A N I S U F L E T F R U M O S!!


16.11.2017

Despre iarna mea, dar cu vara in gand


Nu stiu despre voi, dar eu cand eram mica, ma bucuram de iarna.

De-abia asteptam sa vina Mos Nicolae si sa nu-mi aduca nuielusa, nu am primit-o niciodata, in schimb, mereu ma minunam de fructele si dulciurile din ghetutele, cu o seara in urma, lustruite. Asteptam sa impodobesc bradutul, sa vina vacanta si sa ies la joaca, sa ma arunc in zapada si sa fiu trasa cu sania, ori sa fac ingerasi in plapuma alba proaspat depusa. Si-apoooooooi, marele moment! Craciunul! Mos Craciun! Ma pregateam temeinic, ii scriam o scrisoare, asteptam 24 decembrie seara sa ii pun lapte si prajituri pe farfurie si il asteptam cuminte. Mare mi-era bucuria atunci cand vedeam ca a baut laptele si a mancat si din prajituri! Ce frumos!

Acum, nu mai e la fel.



Acum vreau sa ma duc undeva departe, iar daca e frig, sa am provizii pentru 3 luni, cat tine frigul, sa am tot ce imi trebuie in casa, casa sa fie super bine incalzita si un semineu si geamuri in loc de pereti, sa vad totusi si putin afara, fiindca eu n-o sa ies! O sa fiu un urs care nu indrazneste sa scoata nasul afara, care nu mai suporta frigul si sta acolo la caldurica.

Ma vad in casa aia mare, care are tot ce-mi trebuie, adica multa cafea, ciocoalata calda, ceai, popcorn si toate ingredinetele pentru prepararea tuturor salatelor posibile si imposibile. As avea si o sala de sport. Pentru ca m-as trezi de dimineata si mi-as petrece doua ore acolo, cu muzica la maximum, relaxandu-ma si luptandu-ma cu greutatile si nu alea ale vietii. As mai avea si o sauna, pentru ca stiti si voi cat de bine iti face sa stai in sauna, dupa fitness! De vis!

Bineinteles, carti! O bilblioteca plina de orice fel de carti, orice gen, pentru orice stare. Dupa sport, mi-as bea cafeaua, citind o carte buna, in fata semineului si muzica in surdina.

Cum as putea sa ma plictisesc? N-as putea! Asta pentru ca as avea si un caine, un beagle, care m-ar obliga totusi sa scot putin nasul afara, dar atat cat e nevoie, si-apoi sa ma intorc la treaba, pentru ca voi lucra, insa de acasa. Fara munca nu as rezista. :) O fi bine, n-o fi, cine stie?!

Asa ar arata iarna mea.

Intr-o casa mare, departe...

A ta?