Cum ne obisnuim.. - Lost in Amsterdam

24.08.2011

Cum ne obisnuim..

Obisnuita.



Nu cred ca am mai scris pana acum despre acest subiect.

Citind azi dimineata pe drumul spre munca in 335 cartea, In cautarea timpului pierdut de Marcel Proust, am dat de cuvantul acesta "obisnuita". El spunea ceva de genul: "Obisnuita! ea le potriveste cu iscusinta, desi foarte incet, pe toate, ne lasa la inceput mintea sa sufere timp de saptamani intregi intr-o situatie de provizorat, dar pe care este totusi foarte fericita ca a gasit-o, caci fara obisnuinta, si redusa doar la propriile-i resurse, ar fi neputincioasa sa transforme un loc strain intr-o casa."


Este buna sau te distruge?

Eu de exemplu daca ma obisnuiesc cu o anumita persoana, inseamna ca imi va deveni un prieten foarte bun, iubit sau amic cu care nu as vrea sa intrerup legatura desi intalnirile si discutiile nu sunt prea dese din cauza anumitor factor externi, iar atunci daca va iesi din viata ma sunt convinsa ca voi simti un gol si gandul imi va ramane la acea persoana cu regret ca nu voi mai putea sa relationez cu ea, fiindca m-am obisnuit cu acea prezenta.

Dar intr-o relatie?

Obisnuita din punctul meu de vedere, pare mai mult a ajunge sa se transforme in monotonie? Cred ca acolo, in relatia de iubire NOUL trebuie sa existe mereu. Sau sa vorbim despre acea obisnuita ca incepi sa ii cunosti gesturile sau atitudinile legate de anumite lucruri, vei sti deja cum va reactiona si nu vei avea parte de surprize neplacute. Si totusi, nu vei ajunge sa simti nevoia de a te surprinde cu o noua atitudine? Un fel de update :-). Destul de complexa obisnuinta asta, nu?


Spuneti-mi parerile voastre.

O zi cat mai frumoasa si nu caniculara!

Căci instinctul îţi impune datoriaiar inteligenţa îţi pune la dispoziţie pretexte pentru a o evita. *

Hugs.



Comentarii